November 15, 2014
Copilul meu interior
Seara, înainte de culcare
îmi deschideam sufletul
și te căutam în mine,
erai în același loc…
Albastru-mov mă priveai.
Așteptai.
Fotografie: Phoebe Dill
- Sort Blog:
- All
- Artist
- Părinte
- Poezie, care vine și pleacă când dorește
- Un om
November 15, 2014
Anul trecut
Ultima mea legătură cu mine
s-a întrerupt anul trecut,
pe vremea când afară alb sfâșietor ningea,
iar în casă mirosea a … cafea…;)
de dragul rimei
Fotografie: Paul Green
October 12, 2014
Un Cer în dar
Am multe restanțe la scris, dar într-o anumită dimensiune a vieții nu există timp: deci nu exista nici prea târziu, nici prea devreme…există doar ESTE și atât. Aceasta e dimensiunea sufletului, probabil. Așadar: salutare, suflete al meu!!! Ce bine ca te-am regăsit.
În ultimele două zile am aflat că „a vedea” cu adevărat, înseamnă de fapt a vindeca în același timp. „A vedea” nu înseamnă „a înțelege”, iar „a înțelege” cu mintea înseamnă uneori a te minți. Poate nu e deloc întâmplătoare asemănarea între MINTE-ca rațiune și MINTE- ca „cel ce minte”. „A salva” poate însemna a desconsidera și a infantiliza pe cel salvat, iar A IUBI presupune ordine. Și am văzut ceva din această ordine PERFECTĂ, care face să se adune un grup, care putea fi oricare, dar în care, ochii mei au văzut o arhitectură perfectă-perfectă-perfectă, care-mi vorbea în forma cea mai personală posibilă: de parca 20 de oameni veniți la întâmplare într-un loc, au venit doar pentru mine. Totul a fost un mesaj de iubire totală, absolută, veșnică, neschimbabilă a lui Dumnezeu, Cel care parcă le-a zidit pe toate pentru mine. Și așa au simțit mai mulți (daca nu chiar toți) din cei adunați împreună pe o străduță, într-o căsuță din București, în niște zile frumoase de 11, 12 octombrie, anul 2014. Mulțumesc, Ion Bucur! Mulțumesc, Constelații de Familie!
Fotografie: Margarida CSilva
February 17, 2014
Lucia
De ziua ta,
aș vrea să plâng…dar nu-mi ajung ape curgătoare, tămăduitoare…
aș vrea să râd…dar coșul pieptului nu-mi încape atâta bucurie…
aș vrea să scriu cu stele, ca și cum ar fi niște mărgele…
te iubesc…
dar un gând, ca un vânt, mi-a șoptit, să NU…
ca nu cumva să sperii somn dulce, de copil, adormit în adult…
sub încâlcite gene, tu mică, frumușică, dragă, strălucitoare…
iubescu-te…punct
Fotografie: Sarah Mak
February 17, 2014
Culorile
Am pus în câteva borcănele niște culori
Puține…nu multe…
Le-am amestecat cu câteva ploi,
Unele tropotite, grăbite
Altele leneșe, obosite
Și le-am dat drumul să cânte
Ele, sfioase, culorile
au desenat două linii cu două deasupra
o casă…
Le-am înțeles și nu le-am mai întrebat nimic.
Fotografie: Mari Pi
February 16, 2014
Oboseala și mama
Să stai la capătul mării,
Să curgă pe obraji odată cu marea
Tot plânsul ne-plâns vreodată,
Oboseala să-ți împingă orizontala trupului
………………………… sub orizontala pământului
dar brusc………………..
să te ridici , să-ți scuturi umerii………succesiv
de stropii de ploaie, de rouă, de ninsori, de frunze,
de cețuri, brume, tărâna umedă, pietre…
și să pleci acasa, grăbită….
Ești mamă.
Fotografie: Gabe Rodriguez
February 16, 2014
Pământ nou
Păsări cu aripi întinse
Fiecare pe drumul său,
Unele mai spre sud, altele mai spre nord
Unele mai spre partea de sus a cerului,
Altele mai spre partea de jos a lui,
Uneori schimbându-și traectoria,
Cele de sus coborând,
Cele de jos urcând,
și așa, în anumite momente, de Grație, întâlnindu-se…
Aripa mea atinge aripa ta,
A ta pe a lui…
iar împreună
Formăm un pământ nou…
De inimi plutitoare.
Fotografie: Tim Marshall
February 16, 2014
Absolută încredere
Cu totală, absolută încredere
Te lași în brațele mele
și dormi liniștit,
cu buzele încă plescăind a lapte
cu genele încă vibrând a mașini 4/4.
Iar brațele mele te țin
obosite, nedumerite, neputincioase,
uscate, un pic îmbătrânite
și, pe rând, se întrebă, se minunează,
întineresc văzând
atâta totală, absolută încredere.
Fotografie: Laura Lee Moreau
February 10, 2014
Desenează
Copilul meu de un an și jumătate
crește dealurile,
presară cu păduri tărmul mărilor,
pune la rehidratat niște nori,
ca să plouă pe coasta de sud a Africii.
mână cârduri imense de pinguini spre Polul Nord,
ca să ia masa…fulgi de zăpadă…
Copilul meu de un an și jumătate
desenează…
Fotografie: Gaelle Marcel
February 10, 2014
Brașov
Roșața din obraji a trecut în vârful urechilor…
Nasul respiră aerul rece de Brașov
Genele ca niște spice pârguite
visează mașinuțele de la complexul comercial Steagu,
Laptele cu gust sănătos-amărui de levănțică,
curge din belșug,
Părul auriu păstrează mișcarea căciulii de blană,
trasă grăbit de pe cap,
…obosit, răpus de atâta cunoaștere…
…copilul meu visează!
Pentru somnul copiilor,
Doamne, dă-ne pace!
Fotografie: Levi Saunders