Galben Cerc | Poezie, care vine și pleacă când dorește
115
archive,category,category-poezie-care-vine-si-pleaca-cand-doreste,category-115,cookies-not-set,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-4.2,wpb-js-composer js-comp-ver-5.4.4,vc_responsive

Dor de Lucia

Ce-o fi nevoia mea de tine?!!!

o malformație.

o subnutriție.

o boală congenitală.

o cronică lipsă de iubire…

Pe care,

acum,

știindu-te umblând pe pământ,

încerc s-o acopăr, s-o vindec cu tot adâncul ochilor tăi nestemați,

mă iartă când nu-mi ajungi…

 

Fotografie: Ian Schneider

Copilul meu interior

Seara, înainte de culcare

îmi deschideam sufletul

și te căutam în mine,

erai în același loc…

Albastru-mov mă priveai.

Așteptai.

 

Fotografie: Phoebe Dill

Anul trecut

Ultima mea legătură cu mine

s-a întrerupt anul trecut,

pe vremea când afară alb sfâșietor ningea,

iar în casă mirosea a … cafea…;)

de dragul rimei

 

Fotografie: Paul Green

Lucia

De ziua ta,

aș vrea să plâng…dar nu-mi ajung ape curgătoare, tămăduitoare…

aș vrea să râd…dar coșul pieptului nu-mi încape atâta bucurie…

aș vrea să scriu cu stele, ca și cum ar fi niște mărgele…

te iubesc…

dar un gând, ca un vânt, mi-a șoptit, să NU…

ca nu cumva să sperii somn dulce, de copil, adormit în adult…

sub încâlcite gene, tu mică, frumușică, dragă, strălucitoare…

iubescu-te…punct

Fotografie: Sarah Mak

Culorile

Am pus în câteva borcănele niște culori

Puține…nu multe…

Le-am amestecat cu câteva ploi,

Unele tropotite, grăbite

Altele leneșe, obosite

Și le-am dat drumul să cânte

Ele, sfioase, culorile

au desenat două linii cu două deasupra

o casă…

Le-am înțeles și nu le-am mai întrebat nimic.

 

Fotografie: Mari Pi

Oboseala și mama

Să stai la capătul mării,

Să curgă pe obraji odată cu marea

Tot plânsul ne-plâns vreodată,

Oboseala să-ți împingă orizontala trupului

…………………………   sub orizontala pământului

dar brusc………………..

să te ridici , să-ți scuturi umerii………succesiv

de stropii de ploaie, de rouă, de ninsori, de frunze,

de cețuri, brume, tărâna umedă, pietre…

și să pleci acasa, grăbită….

Ești mamă.

 

Fotografie: Gabe Rodriguez

Pământ nou

Păsări cu aripi întinse

Fiecare pe drumul său,

Unele mai spre sud, altele mai spre nord

Unele mai spre partea de sus a cerului,

Altele mai spre partea de jos a lui,

Uneori schimbându-și traectoria,

Cele de sus coborând,

Cele de jos urcând,

și așa, în anumite momente, de Grație, întâlnindu-se…

Aripa mea atinge aripa ta,

A ta pe a lui…

iar împreună

Formăm un pământ nou…

De inimi plutitoare.

 

Fotografie: Tim Marshall

Absolută încredere

Cu totală, absolută încredere

Te lași în brațele mele

și dormi liniștit,

cu buzele încă plescăind a lapte

cu genele încă vibrând a mașini 4/4.

Iar brațele mele te țin

obosite, nedumerite, neputincioase,

uscate, un pic îmbătrânite

și, pe rând, se întrebă, se minunează,

întineresc văzând

atâta totală, absolută încredere.

 

Fotografie: Laura Lee Moreau

Desenează

Copilul meu de un an și jumătate

crește dealurile,

presară cu păduri tărmul mărilor,

pune la rehidratat niște nori,

ca să plouă pe coasta de sud a Africii.

mână cârduri imense de pinguini spre Polul Nord,

ca să ia masa…fulgi de zăpadă…

Copilul meu de un an și jumătate

desenează…

 

Fotografie: Gaelle Marcel

Brașov

Roșața din obraji a trecut în vârful urechilor…

Nasul respiră aerul rece de Brașov

Genele ca niște spice pârguite

visează mașinuțele de la complexul comercial Steagu,

Laptele cu gust sănătos-amărui de levănțică,

curge din belșug,

Părul auriu păstrează mișcarea căciulii de blană,

trasă grăbit de pe cap,

…obosit, răpus de atâta cunoaștere…

…copilul meu visează!

Pentru somnul copiilor,

Doamne, dă-ne pace!

 

Fotografie: Levi Saunders