Galben Cerc | traire
113
archive,tag,tag-traire,tag-113,ajax_fade,page_not_loaded,,select-theme-ver-3.7,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive
  • Sort Blog:
  • All
  • Art-ist
  • Părinte
  • Poezie, care vine și pleacă când dorește
  • Un om
DCIM100GOPROGOPR2819.

Copilul meu interior

Seara, înainte de culcare

îmi deschideam sufletul

și te căutam în mine,

erai în același loc…

Albastru-mov mă priveai.

Așteptai.

 

Fotografie: Phoebe Dill

rsz_xlnutdm-c-y-paul-green

Anul trecut

Ultima mea legătură cu mine

s-a întrerupt anul trecut,

pe vremea când afară alb sfâșietor ningea,

iar în casă mirosea a … cafea…;)

de dragul rimei

 

Fotografie: Paul Green

rsz_mari_pi_-_culorile

Culorile

Am pus în câteva borcănele niște culori

Puține…nu multe…

Le-am amestecat cu câteva ploi,

Unele tropotite, grăbite

Altele leneșe, obosite

Și le-am dat drumul să cânte

Ele, sfioase, culorile

au desenat două linii cu două deasupra

o casă…

Le-am înțeles și nu le-am mai întrebat nimic.

 

Fotografie: Mari Pi

rsz_robert_dickow_-_iubesc_sau_urasc

Iubesc sau urăsc

Mi-e greu să scriu despre asta, dar ce nu e exprimat, nu e pe deplin asumat.

Credeam că iubirea mea este valoroasă, deosebită, demnă de râvnit și nu poate avea legătură cu ura.

Într-o zi, însă, când am simțit că pot trai furie, ură chiar, pentru cineva pe care-l credeam pe vecie iubit, am înțeles că astea două, ura mea și iubirea mea sunt surori, sunt parte din aceeași energie emoțională, sunt stări care cu ușurință se pot schimba între ele, năucindu-mă și zdruncinându-mi hardughia cu valori personale.

Mulțumesc, Doamne, c-ai zdruncinat-o!

Te rog, dărâm-o până la capăt!

Minunea este, că recunoscând că simt ura și lăsându-mă să simt tot ce era de simțit, m-am făcut una cu el, cu cel cu care ziceam că nu mă voi asemăna niciodată, cu dușmanul meu, pe care l-am urât…

L-am urât, dar acum eram una… Ce ne facem mai departe?!

Am recunoscut că suntem una.

Urându-l, m-am urât pe mine.

Îmbrățișându-l, m-am îmbrățișat pe mine.

Acum învățăm să devenim vii.

 

Mulțumesc, Doamne!

 

Fotografie: Robert Dickow

rsz_qj1j4hodnti-brooke-cagle

Cineva s-a rugat pentru mine

Ajută-mă, Doamne, să învăț bucuria!

Să ies în câmp și să strig tare-tare de bucurie, să râd în hohote, să mă tăvălesc prin iarbă, să mușc din flori, să-mi torn apele izvoarelor pe cap, să sclipească razele de soare în picăturile de apă de pe corpul meu radiind a sănătate, viață, bucurie!

Să râd, să strig, să strâng în brațe viața, să slăvesc prin toate celulele corpului minunăția de a EXISTA!

Mulțumesc, Doamne!

 

Fotografie: Brooke Cagle